Originea numelui este evreiasca (Hannah), acesta fiind ruda cu masculinul Anania (Hananyah) si avand semnificatia „Iahve a avut mila“, sau „Iahve s-a indurat“.
Originea numelui este evreiasca (Hannah), acesta fiind ruda cu masculinul Anania (Hananyah) si avand semnificatia „Iahve a avut mila“, sau „Iahve s-a indurat“.
Interpretare mistico-religioasa data de iudaism Vechiului Testament. Doctrina mistica iudaica din evul mediu bazata pe aceasta interpretare, aparuta, probabil, inca din timpul captivitatii babilonene si transmisa printr-un sir de initiati, care se pretindea ca este revelata si care interpreta Biblia in sens ocult, recurgand la simbolismul numerelor si literelor, uneori si la practici magice.
A revarsa peste oameni harul sau gratia divina; a blagoslovi. A face semnul crucii peste oameni sau lucruri, invocand harul dumnezeiesc asupra acestora; a blagoslovi.
Exercitiu, deprindere, pentru desprinderea, descatusarea sufletului de planul vietii corupte pentru a ajunge la starea de nepatimire prin dobandirea virtutilor. Nepatimirea sau urmarea lui Hristos prin virtuti nu este posibila fara abandonarea elementului irational, impersonal si nespiritual al vietii umane. Efortul ascetic este o lupta spirituala de a recastiga viata dinainte de caderea in pacat, […]
Prin acest nume sunt indicate in Noul Testament persoanele alese si trimise in misiune cu imputerniciri si daruri deosebite. Acest nume a fost dat celor 12 ucenici ai lui Hristos, care I-au predicat invatatura si au organizat Biserica crestina: Petru, Andrei, Iacob, Ioan, Toma, Filip, Bartolomeu, Matei, Iacob al lui Alfeu, Iuda al lui Iacob […]
Este o carte profetica(ultima din Noul Testament) plina de simboluri, figuri, cifre, metafore si alegorii, a caror interpretare poate avea sensuri diferite si greu de inteles. De aceea Biserica a inclus-o in canonul biblic abia in sec. V, la Sinodul de la Cartagina (419), respingand insa interpretarea ei ca baza pentru calculele cronologice despre sfarsitul […]
Acoperamant liturgic pe care sunt reprezentate punerea in mormant si patimile lui Hristos, care se aseaza pe altarul Bisericii in vederea liturghiei credinciosilor. Antimisul contine o parte din moastele unui sfant sau martir si poarta semnatura episcopului locului. Traditie pastrata din primele secole, antimisul inlocuia un altar sfintit, fiind indispensabil pentru liturghie. Preotul primeste antimisul […]
Act de extrema severitate, folosit in vechime de autoritatea bisericeasca impotriva celor ce profesau o erezie, prin excluderea lor din comunitate si prin condamnarea ca atare a invataturii lor gresite. Anatema insemna si excluderea definitiva din Biserica, daca ei nu-si recunosteau ratacirea si nu se indreptau.
Prin Amin se exprima o dorinta in sens optativ „asa sa fie”. Acest cuvant a fost folosit de Hristos pentru a intari cele afirmate: „Amin, amin zic voua”.
Comentarii recente